Mój mąż w wieku 35 lat wciąż jest prawdziwym maminsynkiem.

Wiesz co, Asia, czasami aż ciężko mi să cred ce am ajuns să trăiesc. Am făcut și eu greșeli ca oricine, dar cea mai mare dintre ele încă se ține scai de mine nu știu cum să scot cămașa. Aveam douăzeci și cinci de ani când m-am căsătorit cu Bartek. El era cu doi ani mai în vârstă. La început, mi se părea că e ca un cavaler romantic, aducea flori, cadouri, mereu politicos, mă ajuta de fiecare dată niciun pic de ceartă, totul calm și roz.

Nici nu am locuit împreună înainte de nuntă, nici nu se punea problema noi, după cum bine știi, nu eram de acord cu życie na kocią łapę. Doar am mers pe vechi, în stil polonez, și ne-am căsătorit. Mama și tata ne-au dat niște złotówki ca să organizăm wesele, dar nu a fost suficient să luăm o locuință. Nu voiam nici să închiriez, sincer să fiu să arunc banii altuia și să-i ascult mereu dacă trăim ok sau nu, parcă nu avea sens. Și, uite, mama lui Bartek atunci a propus să stăm la ea are apartament cu două camere aici în Warszawa, tot era singură și avea spațiu destul.

Idiot că sunt, am zis da. Mama lui părea super de treabă, chiar am vorbit ușor cu ea la început. Dar după ce m-am mutat, mi-am dat seama cât de puțin știam despre Bartek. Sincer, mama lui îl trata ca pe un copil nu glumesc îi spăla chiloții și șosetele, îl verifica la orice pas. Serios, zici că are șapte ani, nu douăzeci și șapte. În casă, Bartek nu făcea absolut nimic; doar mergea la job și atât. Toate sarcinile au căzut pe mine: găteam, spălam, făceam curat, călcam, tot pachetul. Nici nu s-a pus problema să mă ajute cu ceva.

Soacra nu s-a băgat în bucătărie când găteam și nici nu comenta; dar nici nu a ridicat un deget să mă ajute parcă eram sluga lor, nu membra familiei. Și chestia asta m-a ros tare.

Apoi, la scurt timp, o priză a început să scoată fum. Am stins focul și m-am panicat am cerut ajutor lui Bartek să schimbe priză pentru el a fost ca matematică din clasa a douăsprezecea. Nici nu știa cum se schimbă o priză! Și când trebuia să schimbăm becul, s-a speriat și a zis că n-o face el. Am luat eu scăunelul și am pus becul nou. Bartek chiar nu știe să facă nimic și, mai rău de atât, nici nu vrea să învețe. Preferă să cheme pe cineva și să plătească, de parcă ar fi bogat, numai că nu câștigă grozav ține doar de salariul lui, nu milioane.

Dar cel mai tare m-a iritat cum soacra îl întreba constant, de parcă ar fi copil mic: Bartek, ți-ai pus skarpetki? Ai schimbat majtki? Bartek, te-ai spălat pe mâini? Jur, mă apucă nervii numai când aud discuțiile astea! E adult și mama lui îl tratează ca pe un copil de șapte ani.

Sincer, m-am gândit să divorțez. Dar unde să mă duc? Nu am locuință proprie, banii de la părinți s-au dus pe nuntă, nimic nu mi-a rămas. Dar nici nu pot să mai trăiesc cu nebunia asta și sclavia cât să mai îndur? Spune-mi, tu ce ai face? Eu chiar nu mai pot cu mutenia asta, simt că mă sufoc.